Fotografii viata-in-tibet

Cu o altitudine medie de 4900 m (sau 16,000 ft), Tibetul este cea mai inalta regiune a lumii, fiind cunoscut si sub denumirea de Acoperisul Lumii. Ascuns in spatele unui perete format din cei mai inalti munti din lume, a fost de-a lungul timpului, cel mai izolat stat de pe pamant.

Dincolo de inaltimea ametitoare la care se afla, ceea ce uimeste pe oricine strabate Tibetul este imensitatea acestui tinut, pustietatea lui, aproape deplina si linistea absoluta.

Probabil cel mai religios popor din lume, tibetanii se roaga zilnic, invartind mani-chorlo, moristile de rugaciuni, arzand ofrande din unt de iac sau facand plecaciuni uneori ziua intreaga in templele budhiste si inconjurandu-le cu piosenie, mereu in sensul acelor de ceasornic. Plina de superstitii si tabuuri, toata viata lor este presarata de talismane si simboluri religioase, fiind ghidata catre purificare, alungarea duhurilor rele si o reincarnare mai buna.

Budhismul tibetan, care a aparut in secolul V venind din India in forma cea mai pura, este surprinzator de diferit, in cultura si credinta, fata de budhismul din afara Tibetului. Doctrina liderilor spirituali Dalai Lama care se reincarneaza este specifica budhismului tibetan (lamaism), iar Tibetul a fost condus de Dalai Lama vreme de peste 350 de ani, din 1600 pana in 1959. De asemenea, budhismul tibetan cuprinde si elemente ale vechii religii samanice Bon (sau Bo), o credinta primitiva originara din Tibet, care inca supravietuieste aici, ca religie independenta. Ca urmare, budhismul tibetan este astfel plin de elemente ale lumii mortilor. Celebra ‘Cartea tibetana a mortilor’ este considerata a fi samanica, ca structura.

Intr-o tara extrem de arida, stancoasa, cu temperaturi scazute tot timpul anului si mult prea putin fertila, hrana exclusiv vegetariana, impusa de religia budhista datorita principiului reincarnarii, este foarte greu de procurat. Ca urmare, alimentatia cu produse din carne, singura viabila in multe zone, constituie dintotdeauna pentru tibetani o mare problema de natura spirituala si religioasa, careia i-au gasit insa unele solutii de compromis, menite sa atenueze efectele negative ale acesteia.

Casele tibetane, din caramizi si chirpici, parca niciodata terminate, reflecta si ele credinta locului, cu steguletele cu mantre fluturate de vant si peretii interiori inscriptionati cu simboluri religioase tibetane. Ferestrele caselor au conturul pictat precum ferestrele templelor, iar portile sunt inedite, atent sculptate si intens colorate. Casele sunt inconjurate de ziduri din chirpici, adapostind animalele, de obicei capre sau vite. Specific tibetan, iacul, un fel de bou imblanit adaptat la viata la altitudine, care se urca firesc pe stancile abrupte, le ofera locuitorului acestui tinut rece si arid nu numai sursa pretioasa de carne, lactate si imbracaminte, ci si untul pentru ofrandele ce ard pe altarele zeilor.