Interviu Laura Galea

Interviu cu Laura

Intrebare: Am remarcat in fotografiile dvs ca aveti o preferinta pentru locurile deosebite si in special pentru cele cu o semnificatie istorica sau religioasa.

Raspuns: Probabil nu intamplator primele locuri pe care le-am vizitat, iar aceasta se intampla la o varsta foarte frageda, au fost tocmai locuri cu o profunda incarcatura istorica, culturala si religioasa si anume Roma si Vatican. Desi nu am amintiri de la acel prim contact cu ele, era, iata, inceputul acestei calatorii printre ruine si monumente istorice, culturi si religii, care continua si astazi.

Ceea ce este oarecum interesant este faptul ca niciodata nu am avut dorinta aceea intensa de a merge sa vad toate aceste locuri. Nu mi-am facut planuri, de parca stiam cumva dintotdeauna ca le voi vizita si intr-adevar drumul catre ele s-a facut si se face mereu de la sine, firesc. Probabil le am in sange, sunt programata sa le vad, sa le cunosc si chiar sa revin ulterior la multe dintre ele.

Sunt preocupata de culturile si civilizatiile vechi inca din copilarie si-mi place sa ma aflu in locurile acelea unde timpul are alte dimensiuni, unde domnesc in special frumosul si valoarea, printre ruinele romane si grecesti, egiptene si incase, ale dinastiilor chineze si altele. Ele vor fi mereu locuri apropiate mie si oricand ma voi intoarce cu multa bucurie si emotie la Machu Pichu sau Valea Regilor si in toate celelalte locuri.

Cat despre locurile religioase, bisericile vechi, manastirile si templele, ele ma atrag indiferent de religie si ma tin cumva captiva intre peretii si arcadele lor, printre figurinele sculptate, coloanele si altarele sacre. Sau altele, doar intre amintirile lor. Chiar daca unele nu par a fi astfel, ele sunt inca locuri vii, pline de vibratii si emotii, sperante si regrete, de rugaciuni si incantatii, prezente sau trecute, memorii cu iz de tamaie sau betisoare aromate. E un fel de magie care te cuprinde, te inspira, te bucura.

Traind in tari cu religii si culturi atat de diferite, am invatat ca, in profunzimea sa, rugaciunea omului este aceeasi, indiferent de spatiu. De altfel, unul dintre prietenii mei cei mai dragi este un calugar, cu o religie diferita de a mea, aflat intr-o manastire foarte veche.

Intrebare: Printre multe altele, ati vizitat si Tibetul, un loc greu accesibil din mai multe puncte de vedere.

Raspuns: Tibetul este ceva special, unic si mi-a creat o stare aparte ocazia de a fi in salile lui Dalai Lama, in deosebitul Palat Potala, precum si in toate celelalte manastiri si temple budiste. Cu mult drag am strabatut acest tinut prin munti pana la granite si am cunoscut o viata atat de diferita si de incercata. Chiar si pentru mine care am copilarit intr-o zona budista, Tibetul a fost si este o experienta unica, iar impresiile si imaginile surprinse acolo le-am reunit intr-un album pe care l-am dedicat acestui loc absolut, taram al linistii, fara de timp.

Intrebare: Cum v-ati descurcat cu starea de rau de altitudine?

Raspuns: Cand te afli sus, la inaltimi de 4000-5000-6000 m si peste, altitudinea este o problema, insa dupa o saptamana-doua de trait in acele conditii, organismul se adapteaza si este mai usor. Peste tot exista leacurile naturale locale, folosite inca din timpuri stravechi de oamenii locului. In Tibet, se bea ceai de rodiola, de altfel obiceiul de a bea ceai, as spune chiar foarte mult ceai, face parte din traditia lor, ceaiul tibetan cu unt de iac si servit cu biscuiti din unt de iac sau cu tsampa devenind oarecum o emblema a Tibetului.

In Peru, pe inaltimile Anzilor, tratamentul traditional, legal si disponibil in magazine, este cu frunze de coca si ceai de coca, dar si cu alte produse derivate gen caramele de coca, biscuiti de coca si asa mai departe. Pe malurile lacului Titicaca, aflat la granita dintre Peru si Bolivia, am vazut localnici batrani cu obrazul umflat de ghemotocul imens de frunze de coca inghesuit in gura si mestecat continuu.

Pe vulcanul Cotopaxi, in Ecuador, leacul meu au fost bomboanele, cam la zece minute cate una.

Am aflat in Peru, de la un domn din Arequipa, absolvent a doua facultati, implicat intr-o activitate umanitara de scolarizare a comunitatilor izolate de pastori de pe platourile Anzilor, ca atunci cand au luat un grup de copii de pe platoul montan unde traiau la 5000 m altitudine si l-au coborat in primul oras, Arequipa, care se afla la o altitudine de 2380 m, copiii au suportat acelasi rau de altitudine, ca si noi, ei facand insa drumul in sens invers.

Intrebare: Proveniti dintr-o familie de intelectuali, iar tatal dvs. a absolvit chiar doua facultati. Ambii parinti vorbesc limbi straine si au trait in diverse tari ale lumii, in Asia, in Africa, in Statele Unite, iar primele calatorii in lume le-ati facut insotindu-va parintii. Credeti ca ei v-au inspirat dorinta de a calatori?

Raspuns: Eu nu am neaparat o dorinta de a calatori, asa cum o remarc la alti oameni, ci acesta este modul meu de viata, trasat de alte coordonate. Calatoria si cunoasterea lumii fac parte din viata mea de cand eram foarte mica, este modul meu firesc, natural de a trai. Am plecat din tara la o varsta foarte frageda, iar primele mele amintiri nu sunt de aici si nici macar de pe acest continent. Oricat de mult am incercat, nu am gasit nici macar o amintire, una. Insa de fiecare data cand simt mirosul magnoliilor si gustul de mango, papaya si guave sau vad florile arborelui de foc, stiu ca m-am intors "acasa". Primele mele amintiri au gust de guave si miros de magnolii.

Intrebare: Sunteti o mare iubitoare de arta si de muzee. Care este muzeul pe care l-ati vizitat cel mai des?

Raspuns: Probabil Muzeul de Egiptologie de la Cairo, pe care l-am vizitat de multe ori, de la ora deschiderii si pana la ora inchiderii, petrecandu-mi mult timp printre comorile sale antice deosebite. Si la fel, platoul de la Gizeh, cu celebrele piramide, este un alt loc in care am petrecut ceva timp.

De asemenea, revad cu fiecare ocazie si cu aceeasi mare placere, marile muzee europene, cu operele de neegalat ale Maestrilor. Muzeele si galeriile de arta m-au atras de timpuriu, copil fiind rataceam frecvent prin salile unui mare muzeu de arta, analizand picturile in parte, atrasa, la varsta aceea, in special de tablourile imense, incadrate de rame elaborate.

Intrebare: Care este tara sau locul care v-a placut cel mai mult?

Raspuns: Cand ai vizitat zece tari, este mai usor sa raspunzi la aceasta intrebare. In cazul meu, cu un numar mult mai mare, este mai greu de raspuns. Important pentru mine a fost si este sa vizitez fiecare tara pe indelete, de-a lungul si de-a latul si nu doar capitala sau unul, doua, trei orase. In unele cazuri, cum ar fi de exemplu Liechtenstein sau Monaco, acest lucru este foarte usor, dar in altele este de-a dreptul dificil, cand suprafetele sunt imense si ai de strabatut munti, jungla, desert.

Insa eu consider ca numai asa poti afirma ca ai vizitat tara respectiva, ca ai cunoscut-o si ca ai inteles-o sau cel putin ai incercat. Ulterior, eu am revenit in multe dintre tari de cateva ori sau, in altele, de foarte multe ori. La fel de important este sa nu pleci cu idei preconcepute, ci sa-ti lasi mintea deschisa, sa treci dincolo de prejudecati, aparente, masti si iluzii, cautand drumul real, cautand esenta.

Intrebare: Sa intreb si care este tara care nu v-a placut?

Raspuns: Ideea mea nu este de a gasi locuri care sa-mi placa sau nu, ci de a cunoaste, a intelege, a ma adapta, a invata, indiferent daca rezonez mai mult sau mai putin cu oamenii, cu traditiile, cu istoria locului, clima. Nu cred ca trebuie sa pleci la capatul lumii pentru a gasi locuri sau aspecte care sa nu-ti placa, pentru ca aceasta se poate intampla si foarte aproape de tine.

Intrebare: Ati calatorit si in Insulele Galapagos, ceea ce este de-a dreptul remarcabil, mai ales ca accesul este mai restrictiv. Am observat din fotografiile dvs. personale ca sunteti o mare iubitoare nu numai de natura, ci si de animale si in multe ocazii obiectivul v-a surprins cu diverse animale in brate sau in jurul dvs.

Raspuns: Imi place sa observ animalele si pasarile in mediul lor natural si am multe fotografii realizate cu aceste ocazii. Imi amintesc cu foarte mult drag de o baby alpaca foarte expresiva si tandra, intalnita sus, pe inaltimile Anzilor, sau de turmele de lame salbatice sau de iacii tibetani sau de micutele colibri din jungla amazoniana sau de renii de la Cercul Polar sau de condorii din Colca Canyon sau de multe altele.

Insulele Galapagos au fost ca un paradis pentru mine, din acest punct de vedere. Acolo ma intalneam pe drum, in loc de oameni, cu cate un pelican, o foca, o iguana, o testoasa sau chiar un pinguin. Intalniri remarcabile, nu? Imaginile surprinse acolo le-am adunat intr-un album de fotografie foarte drag mie.

Intrebare: Am remarcat in fotografiile dvs ca surprindeti cu multa naturalete frumusetea si unicitatea locurilor.

Raspuns: Incerc sa pastrez naturalul si sa surprind locurile si oamenii asa cum sunt, instantanee de viata spontane, fara artificii. Fotografia mea nu este premeditata, calculata, analizata. Este precum realitatea, cateodata luminoasa, alteori mai putin, cateodata spectaculoasa, alteori mai putin.

Dar dincolo de imagini exista emotii, ganduri, nuante, vibratii... Este un voiaj prin natura, viata, ruine, credinte... printre emotii si ganduri, printre stari si cuvinte nespuse, catre misterele de dincolo de imagini.

Intrebare: Cei care v-au vazut fotografiind, spun ca aveti talentul de a surprinde detalii sau momente pe care ceilalti nu le remarca, desi sunt prezenti la ele, alaturi de dvs.

Raspuns: Privim cateodata minute in sir unele fotografii, fascinati de peisaje. Sunt momente cand unii parca nici nu-si mai doresc altceva decat sa fie in Himalaya sau in Caraibe, in Alpi sau pe malul Mediteranei, in padurile tropicale sau pe malul Oceanului Indian sau sa admire apusul de soare pe continentul african. Uita insa deseori ca exista si langa ei peisaje frumoase si ca in fiecare calatorie in afara orasului, natura ne rasfata cu forme, contururi, culori, armonie si trebuie doar sa invatam sa observam si frumusetea discreta a locurilor mai putin spectaculoase. Evadarile din oras mi-au oferit ocazia de a ma detasa macar pentru scurte momente de lumea urbana si de a surprinde clipe de seninatate si de incruntare ale naturii… sau doar de melancolie a naturii.

Intrebare: Ati cunoscut oameni de valoare si unii dintre ei va sunt prieteni apropiati. Care este personajul pe care nu l-ati putut intalni si ati fi dorit sa-l cunoasteti?

Raspuns: Sunt multi cei pe care as fi dorit sa-i cunosc sau macar sa-i intalnesc pentru cateva momente, incepand cu marile genii si talente ale antichitatii sau ale Renasterii sau cu oameni ca Maica Teresa.

Intorcandu-ma la timpul nostru, am avut intr-adevar sansa sa fiu in preajma unor mari oameni, sa-i cunosc si chiar sa-mi fie aproape. Aceasta este, de fapt, cea mai mare bogatie.

De asemenea, am avut si ocazia de a cunoaste oameni diferiti, din lumi absolut diferite si chiar din timpuri diferite. Fiecare contact cu ei m-a bucurat, m-a imbogatit si m-a inspirat catre noi orizonturi.